Predica sustinuta de: 
Adrian Stupar

Text:
Luca 24 : 13 – 35

24:13  În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

24:14  şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

24:15  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus s-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

24:16  Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

24:17  El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

24:18  Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

24:19  „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

24:20  Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?”

24:21  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

24:22  Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

24:23  nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

24:24  Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

24:25  Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

24:26  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

24:27  Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

24:28  Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.

24:29  Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

24:30  Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

24:31  Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El s-a făcut nevăzut dinaintea lor.

24:32  Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

24:33  S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

24:34  şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi s-a arătat lui Simon.”

24:35  Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.