Ascultarea este un subiect despre care fiecare dintre noi ştie multe, dar în câteva cuvinte aş dori să prezint trei adevăruri despre aceasta topica.
În primul rând, Dumnezeu doreşte o ascultare completă din partea noastră. Când mă refer la ascultare completă spun că, atunci când Dumnzeu ne vorbeşte şi ne spune să facem un anumit lucru şi ne dă detaliile despre cum trebuie să-l facem, noi trebuie să procedam întocmai după cum Domnul ne-a spus. Saul s-a dovedit neascultator pentru că, nu a nimicit cu desăvârşire tot ceea ce trebuia să distrugă, ci a prins viu pe Agag şi a cruţat animalele cele mai bune(1 Samuel 15:1-9). La prima citire, una superficială, putem spune că Saul şi-a făcut datoria şi a omorât ce trebuia omorât, dar implinind partial misiunea, Saul s-a dovedit a fi neascultător înaintea Domnului.
Atunci când împlinim 99% din porunca Domnului şi 1% lăsăm neîmplinit, Domnul consideră că noi de fapt n-am ascultat deloc de El, şi ne cataloghează drept oameni neascultători, aceasta este ascultarea incompletă.
Atunci când în împlinirea poruncii lui Dumnzeu intervine voia noastră, rezultă o ascultare selectivă pe care de asemenea, Dumnzeu o cataloghează drept neascultare. În versetul 9 din pasajul amintit ni se spune „Dar Saul […] n-a vrut să le nimicească …”.
În 1 Samuel 15:11 vedem afirmaţia prin care Dumnezeu îl declară neascultător pe Saul, în urma ascultării lui incomplete şi selective. Domnul să ne ajute ca de fiecare dată când El ne cere să facem ceva, să luăm bine seama la ceea ce ne spune, pentru ca printr-o ascultare incompletă sau selectivă să nu ajungem să fim catalogaţi de Dumnezeu drept oameni neascultători şi astfel să-L facem pe Dumnezeu să sufere.
În al doilea rând, Dumnezeu preţuieşte ascultarea mai mult ca slujirea. De atâtea ori, este aşa de mare diferenţa între ceea ce noi preţuim şi ceea ce preţuieşte Dumnezeu, şi ajungem astfel să credem că, dacă slujim Domnului prin multe, nu mai trebuie să fim şi ascultători. Cineva spunea următorul lucru despre ascultare: „De ascultare trebuie să ţinem seama în primul rând, în ultimul rând şi întotdeauna.” Cuvinte foarte adevărate pe care ar trebui să le punem la inimă, pentru ca să putem înţelege că, atât de mult preţuieşte Dumnezeu ascultarea, încât e mai importantă decât orice sacrifiu pe care noi l-am putea face.
Dumnezeu preţuieşte aceasta ascultare aşa de mult pentru că, prin ea putem să devenim plăcuţi Lui. În Psalmul 40:6-8 parcă vedem scris 1 Samuel 15:22 cu alte cuvinte, Dumnezeu nu doreşte jertfe sau sacrificii, ci ne străpunge urechile ca să ascultăm de El, iar atunci, când dorim să ascultăm, putem spune şi noi: „Iată-mă că vin ! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule !”
Ştiind că Dumnezeu preţuieşte ascultarea mai mult ca orice, conştientizăm că avem nevoie de o atitudine de ascultare a inimii şi a minţii noastre, fără această atitudine tot ce facem poate fi inutil.
În al treilea rând vreau să spun că Dumnezeu onorează ascultarea, dar pedepseşte neascultarea, şi aici ar trebui să fim foarte atenţi, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Dacă ne uităm în viaţa lui Avraam vedem că Dumnezeu a fost Cel care a onorat ascultarea lui şi îi oferă promisiuni măreţe „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta […] pentru că ai ascultat de porunca Mea !”
Prin 1 Samuel 15:22, înţelegem că ascultarea noastră este un parfum plăcut înaintea Domnului.
Din viaţa lui Saul observăm cum Dumnezeu a pedepsit neascultarea lui prin faptul că l-a lepădat de la împărăţie. Mai avem un exemplu foarte grăitor prin Moise, care pentru o singura neascultare n-a intrat în Ţara Promisă. Dumnezeu îi spusese în pustia Ţin să vorbească stâncii ca aceasta să dea apă, dar el în loc să-i vorbească a lovit stânca de două ori(Numeri 20:1-12), iar Dumnezeu drept consecinţă nu îi permite lui Moise să intre în Ţara Promisă(Deuteronom 32:49-52).
Dacă spuneam că Dumnezeu asociază ascultarea cu un parfum plăcut, El asociază neascultarea cu vrăjitoria, idolatria şi spiritismul. Deci, să ne ajute Domnul ca fiecare dintre noi să fim cu luare aminte pentru că, ori de câte ori nu ascultăm, ne facem vinovaţi de păcate precum vrăjitoria, idolatria sau spiritismul.
Acum la sfârşit o întrebare: Ce preferi, ascultarea sau neascultarea ?

de Paul Kiss,