Gânduri despre clipe… acele clipe pe care le ştim doar noi şi Dumnezeu, când întunericul nopţii cade şi chiar în mijlocul tăcerii e strigătul inimii… dar, dintr-o dată, lumină, pace, dăruire, umple cu har şi putere o formă seacă şi mult prea goală. Binecuvântate momente când îndurarea lui Dumnezeu devine singurul refugiu şi începem să trăim, dar nu noi, căci nu avem lumină fără Soare, nu avem putere fără Stâncă, nu suntem fără Hristos.
Ca tineri, ne frământă de multe ori gândul despre viitor, căci vedem că nu avem nimic, decât nevoia ca Dumnezeu să ne dea totul. Tinereţea este vremea când trebuie să devenim responsabili căci de calitatea decizilor pe care le luăm acum, depinde calitatea vieţii noastre şi mai ales calitatea slujirii înaintea lui Dumnezeu. În cartea sa, Viaţa condusă de scopuri, Rick Warren spune: „Când viaţa are sens, eşti gata să înduri aproape orice, când viaţa nu are sens, totul devine insuportabil. Nimic nu poate egala în putere o viaţă trăită cu scop.”
Binecuvântarea lui Dumnezeu, aceea care îmbogăţeşte şi nu lasă să fie urmată de nici un rău, nu e un lucru de apucat, să se vândă ieftin, pe o ciorbă de linte. Ca să primească binecuvântarea, Avraam a părăsit ţara şi pe toţi cei dragi ai săi şi a mers într-un loc necunoscut, Iacov s-a luptat cu Dumnezeu până la revărsatul zorilor, Iosif şi-a păstrat haina curată, chiar departe fiind de vre-un ochi omenesc care să-l osândească, Ghedeon a dărâmat altarul lui Baal, Abinadab a făcut din casa sa o locuinţă pentru chivotul Domnului, David a fost atât de credincios în lucrurile mici care i-au fost încredinţate, încât a preferat să-şi rişte viaţa luptând cu lei, decât să piardă vreuna din oile tatălui său, Iosia şi-a sfâşiat hainele şi a plâns înaintea Domnului la găsirea cărţii legii… tu, eu?
Pline de har sunt acele momente când îţi vezi nimicnicia şi nu mai poţi privi la slăbiciunile altora căci e prea grea povara propriilor slăbiciuni, când nu mai ai timp ca, asemenea lui David, să rosteşti judecăţi aspre în dreptul altora, fără să ştii că făptaşul eşti chiar tu, când de teama de a nu rosti un cuvânt greşit îţi umplii gura cu ţărână, stai singur şi taci înaintea lui Dumnezeu căci cine ar putea să-I ceară Lui socoteală?… când decizi să faci totul pentru Dumnezeu şi devii cu desăvârşire absorbit de acest scop… atunci El revarsă BINECUVÂNTAREA.
Un singur gând despre clipa biruinţei: când sunt slab, atunci sunt tare.

de Bianca Lidia Radu,